Profilul teroristului emoţional (narcisistului patologic) (II)

 

Citiţi prima parte a articolului 


Profilul teroristului emoțional

Teroristul emoţional:
– este un mincinos convins şi experimentat şi când i se cere socoteală va inventa în mod spontan în acel moment exact scuza / pretextul de care are nevoie;
– excelează în a păcăli pe toată lumea şi nu este cazul niciodată să fie subestimat în această privinţă;
– foloseşte un farmec excesiv (greţos la un moment dat) şi întotdeauna sună plauzibil şi convingător când sunt de faţă superiorii la servici sau oamenii de care are nevoie („farmecul” e folosit pentru a păcăli şi de asemenea pentru a masca lipsa totală de empatie);
– este alunecos, superficial şi artificial, vehiculând din abundenţă cuvinte alese – dincolo de care nu există nicio substanţă;
– e dotat cu volubilitate excepţională (a nu se confunda elocvenţa cu volubilitatea) şi se pricepe să-i manipuleze pe majoritatea oamenilor în orice interacţiune verbală, în special în situaţii de conflict;

– este adesea descris ca mieros, şiret, prefăcut, linguşitor, siropos, se gudură unde are interes, lingău şi servil;
– are o capacitate neobişnuită de a anticipa ceea ce vor alţi oameni să audă şi apoi să afirme acele aspecte într-un mod plauzibil;
– nu e demn de încredere şi este o greşeală să se pună baza în el;
– promite multe, ca să-şi vadă interesul, dar ulterior nu se ţine de cuvânt şi inventează scuze şi motive dintre cele mai elucubrante (dar neverificabile) pentru a-şi motiva acţiunile;
– este handicapat din punct de vedere emoţional; în timp ce limbajul şi intelectul pot părea cele ale unui adult, teroristul emoţional are vârsta emoţională a unui copil de 5 ani;

– este incapabil de a crea sau de a menţine intimitate adevărată într-o relaţie;
– este plin de prejudecăţi şi idei naţionaliste şi rasiste, dar face eforturi colosale pentru a ţine secret acest aspect al personalităţii lui;
– este foarte încăpăţânat şi se prezintă arogant, obraznic, cu pretenţii enorme şi cu o aură de invulnerabilitate şi insensibilitate;
– este imatur din punct de vedere emoţional şi complet necinstit;
– este obsedat de control şi e mânat permanent de constrângerea de a controla pe toată lumea, tot ce spun ceilalţi, tot ce fac ceilalţi, tot ce gândesc şi ce cred ceilalţi; de exemplu, va lansa imediat un atac personal, încercând să-ţi impună restricţii, în clipa când începi să vorbeşti bine informat despre personalitatea psihopată sau despre personalitatea antisocială – dar el îşi va permite în mod agresiv să discute despre ce doreşte el; teroristul emoţional se teme şi îi urăşte pe aceia care reuşesc să vadă prin voalul de decepţie şi dincolo de masca lor „fermecătoare” sub care se ascunde psihopatul;

– nu se poate abţine de la a critica în permanentă şi pe toată lumea, în acelaşi timp refuză să recunoască valoarea altora, să laude sincer pe altcineva şi să ia la cunoştinţă dorinţele şi nevoile unei alte persoane în afară de el însuşi;
– nu se implică în conversaţii profunde cu alţi oameni, iar argumentele lui sunt întotdeauna foarte subţiri (până când intervine „nota personală” menită să le dea greutate prin manipulare şi prin autovictimizare);
– sare de la subiect la subiect în permanenţă, astfel încât după ce te desparţi de el rămâi cu sentimentul că de fapt nu a avut loc nicio conversaţie;
– refuză mereu să precizeze ceea ce afirmă şi nu dă niciodată răspunsuri directe şi oneste, se fofilează permanent când ceva nu-i convine;
– e prietenos în mod selectiv – e greţos de amabil şi servil cu unii oameni, rece şi arogant cu alţii, iar pe restul îi ignoră;

– este evaziv şi are o capacitate de magician de a-şi crea alibiuri pe care nimeni să nu le poată verifica 100% ca să-l prindă cu minciuna;
– discreditează şi încearcă să distrugă pe oricine care-i apare ca un adversar, ca o potenţială ameninţare sau care vede dincolo de masca prefăcătoriei;
– este maestru în a crea conflicte exact între acele persoane care ar putea corobora informaţii incriminatoare despre el;
– discreditează şi încearcă să neutralizeze repede pe oricine are cunoştinţe psihologice despre psihopaţi, sociopaţi sau tulburările tip borderline;
– otrăveşte simţurile şi mintea altora, manipulându-le percepţiile;

– extrage cu pricepere detalii intime din viaţa ţintelor alese, pe care le foloseşte când vrea să subjuge oamenii, să-i manipuleze sau să le creeze remuşcări;
– poate urmări ani de zile cu ura şi răzbunarea lui pe cel care îndrăzneşte să-l facă răspunzător de ceva; de asemenea, e maestru în a discredita şi a denigra pe cel care îndrăzneşte să-l acuze de ceva;
– promite şi se angajează cu tam-tam să servească pe cineva la care are interes, dar în ascuns se simte satisfăcut când poate refuza cuiva o favoare (sub umbrela eternelor alibiuri neverificabile);
– manipulează la un nivel patologic, mai ales sentimentele oamenilor (inducându-le în cea mai mare parte sentimente de vinovăţie);
– când e solicitat să consoleze la nevoie sau să răspundă la nevoile altora, răspunde cu nerăbdare, iritabilitate prost mascată şi agresiune abia stăpânită;

– e arogant şi plin de el, se crede atotştiutor şi, deşi din vorbe susţine contrariul (fiindcă dă bine la imaginea proprie), în realitate nu acceptă nici cea mai mică critică;
– este mort din punct de vedere spiritual, deşi poate susţine cu voce tare că este credincios şi merge la biserică şi are diverse înclinaţii religioase;
– poartă permanent masca nefericirii şi a victimei, cu excepţia momentelor când are interes să păcălească şi să atragă – atunci se prezintă ca potenţial „conducător”, atrăgând oamenii ca într-o sectă;
– e convins de propria superioritate, nu vrea să înveţe nimic de la alţii, are o convingere nestrămutată în calităţile lui de conducător, dar nu poate distinge între conducere (maturitate, capacitate de decizie, capacitate de afirmare, cooperare, încredere, integritate) şi terorism emoţional (imaturitate, impulsivitate, agresiune, manipulare, neîncredere, perfidie);
– forţează permanent asupra celorlalţi o realitate falsă, construită din deformare şi falsificare;

– adesea dispune de o energie demonică aparent nelimitată, în special când e vorba de a obţine atenţie sau de a scăpa de răspundere;
– este mic la suflet, insinuant şi uluitor de meschin;
– este răutăcios, zgârcit şi necinstit din punct de vedere financiar;
– este lacom, egoist, un parazit şi un vampir emoţional;
– întotdeauna ia şi niciodată nu dă.

Demontarea unor mituri, percepţii greşite sau clişee care încurajează terorismul emoţional

O varietate de mituri şi percepţii greşite învăluie subiectul terorismului emoţional. Studiile şi statisticile din ultimii ani tind să perpetueze false clişee, care sunt rezultatul unor sondaje de opinie pe care nu se poate pune bază, rareori aceste statistici au la bază experienţa cazurilor concrete.

Iată câteva dintre falsele clişee:
– Teroriştii emoţionali nu terorizează, ci doar ştiu ce vor
Cei care terorizează emoţional nu sunt capabili să diferenţieze între afirmare şi agresiune, iar când sunt confruntaţi susţin sus şi tare că ei sunt hotărâţi şi ştiu ce vor. A şti ce vrei şi a fi hotărât porneşte din integritate, omul respectiv recunoscând şi respectând drepturile şi valorile celorlalţi, solicitând cu politeţe şi fără condiţii ceea ce doreşte şi acceptând un refuz fără supărare sau consecinţe nefaste. Teroristul emoţional, care nu are integritate, este agresiv, pretenţios şi violează în mod regulat graniţele personale ale celorlalţi; agresiunea nu respectă drepturile celorlalţi, iar cererile adesea vin cu consecinţe nefaste dacă teroristului emoţional nu i se îndeplinesc dorinţele.

– „Victimele” contribuie la terorismul emoţional
Atunci când sunt confruntaţi cu adevărul, abuzatorii, făptaşii, teroriştii emoţionali şi oamenii violenţi refuză şi neagă responsabilitatea pentru acţiunile lor şi în schimb îşi acuză victimele. Această percepţie greşită de „să acuzăm victima” face parte din mentalitatea care afirmă, de exemplu, că femeile care au fost violate au cerut-o sau trimiteau semnale în acest sens, că soţiile care sunt victimele violenţei domestice ar merita ceea ce li se petrece, iar copiii care sunt abuzaţi sexual sunt în parte răspunzători pentru abuzul căruia îi cad victime.

– Dar cu siguranţă victimele fac ceva care să invite terorismul emoţional?
Copiii care sunt abuzaţi de pedofili nu invită abuzul, femeile care sunt violate nu invită violul, oamenii de culoare nu invită duşmănia şi rasismul prin culoarea lor, iar ţintele teroristului emoţional nu invită la terorism emoţional şi la parazitare doar prin simplul fapt de a fi prezent în viaţa teroristului emoţional. Există şase motive obişnuite pentru care teroristul emoţional îşi selectează ţintă: 1) prezenţa în locul greşit la momentul greşit, 2) competenţa, 3) popularitatea, 4) vulnerabilitatea, 5) maturitatea emoţională şi valorile morale, 6) integritatea. Ţinta reprezintă tot ceea ce teroristul emoţional nu este şi nu va fi niciodată.

– Întotdeauna sunt doi implicaţi („it takes two to tango”)

Cel care abuzează decide să abuzeze, cel care molestează decide să molesteze, violatorul decide să violeze, teroristul emoţional decide să terorizeze emoţional. Teroarea emoţională este un comportament, iar comportamentul este o alegere, deci terorismul emoţional este o alegere – o alegere greşită, dar o alegere. Refuzul de a-şi asuma răspunderea pentru propria alegere este una dintre caracteristicile teroristului emoţional. O persoană fie ştie ce face şi este răspunzătoare pentru comportamentul ei şi pentru consecinţele acestuia asupra altora, ori acea persoană nu-şi dă seama de ceea ce face, are în consecinţă o răspundere redusă şi de aceea are nevoie de ajutor psihiatric. Terorismul emoţional intră în aceeaşi categorie cu abuzul, molestarea, violul, pedofilia şi hărţuirea; este trist, dar încă mai există oameni care consideră că ţintele acestor activităţi abjecte poartă o parte din răspundere pentru abuzul suferit.

– Victimele sunt slabe şi instabile psihic

Întotdeauna teroristul emoţional este cel slab şi instabil. Teroristul emoţional recurge la eticheta „slab” şi „instabil” pentru ceilalţi cu scopul de a apărea el prin comparaţie „normal”. Dar oamenii normali nu au nevoie să terorizeze emoţional pe nimeni; numai oamenii slabi au nevoie să terorizeze emoţional pentru a-şi ascunde slăbiciunea şi instabilitatea psihică. Ca atare, toţi cei care prezintă un comportament de terorist emoţional îşi dezvăluie şi admit caracterul slab şi instabil psihic.

– Victimele sunt oameni slabi

Ţintele terorismului emoţional nu au niciun interes să obţină sau să exercite putere/autoritate. Ţintele terorismului emoţional au valori morale înalte, integritate, anumite vulnerabilităţi, un simţ puternic de fair-play, o aversiune faţă de violenţă, nu poartă pică şi iartă repede, încercând să rezolve orice conflict prin dialog. Oamenii slabi confundă în mod malign aceste trăsături de caracter cu slăbiciunea. Ţintele terorismului emoţional vor suporta abuzul luni de zile, poate chiar ani, dar cu prima ocazie când un terorist emoţional gustă puţin din propriul lui medicament va alerga cu limba scoasă la o autoritate pentru a se „proteja”. Asta este adevărata slăbiciune.

– Victimele sunt sensibile / ultrasensibile
Sensibilitatea cuprinde o întreagă constelaţie de valori deosebite, care include empatia, respectul, toleranţa, demnitatea, onoarea, stima şi delicateţea sufletească. Oricine nu este sensibil este insensibil. Ţintele au adesea un instinct în a detecta intenţiile urâte şi acest aspect este etichetat de teroristul emoţional drept „ultrasensibilitate”. Teroristul emoţional este împietrit sufleteşte şi insensibil, este indiferent la nevoile altora şi când i se solicită empatie reacţionează cu nerăbdare, iritabilitate şi agresiune.

– De ce nu pot victimele să scape de teroristul emoţional? Doar sunt persoane adulte, nu-i aşa?

Ţintele terorismului emoţional sunt persoane pline de resurse, inovative, flexibile, hotărâte şi rezistente. Punctul de cotitură în toate cazurile vine atunci când ţintele realizează în sfârşit că nu au de-a face cu o fiinţă umană normală ca ei, ci cu o persoană disfuncţională şi alienată care exploatează şi manipulează fără scrupule pentru a-şi atinge scopurile.

– Victimele nu se pot apăra

Stresul prelungit rezultă în traumă, care împiedică articularea. Cei care acuză ţintele terorismului emoţional că nu sunt în stare să se exprime în timpul atacurilor teroriste îşi dezvăluie lipsa de empatie şi de cunoştinţe în materie de traume şi efectele acestora. Mulţi terorişti emoţionali sunt terorişti emoţionali în serie (la locul de muncă, în familie şi în orice alt anturaj) sau sociopaţi care excelează în manipulare, înşelăciune, minciuni patologice şi un comportament profund antisocial. Este aproape imposibil să te aperi împotriva unui astfel de sociopat (diagnostic care se aplică la 1% din populaţia globului).

– Victimele sunt doar nişte plângăcioşi care nu se înţeleg bine cu alţii

Ţintele sunt alese ca ţinte deoarece sunt persoane competenţe şi simpatizate. Teroristul emoţional este gelos pe relaţiile stabile şi frumoase pe care ţintele le au cu alţi oameni. Gelozia şi invidia sunt ventilele principale prin care teroristul emoţional scoate la suprafaţă furia, ura şi resentimentele pe care le nutreşte permanent.

– Teroristul emoţional terorizează deoarece a fost terorizat la rândul lui în copilărie

Teroristul emoţional nu terorizează fiindcă a fost şi el terorizat la rândul lui în copilărie, deşi el recurge uneori la acest pretext pentru a micşora importanta delictului lui şi pentru a distrage atenţia de la faptul că el refuză să-şi asume răspunderea pentru propriul comportament. Mulţi adulţi, chiar şi psihologi, sunt păcăliţi de acest pretext foarte înşelător. Un mare număr de oameni au fost abuzaţi şi molestaţi în copilărie, dar numai un număr foarte mic aleg să devină terorişti emoţionali. Majoritatea copiilor abuzaţi nu devin terorişti emoţionali. Astfel că, în timp ce abuzul din copilărie poate fi un factor în terorismul emoţional, el nu este niciodată o cauză, altfel toţi copiii care au suferit abuzuri ar deveni terorişti emoţionali. Este alegerea teroristului emoţional să terorizeze. O alegere proastă, cum spuneam mai sus, dar o alegere. Acest mit poate fi demontat la fel ca şi cel conform căruia „oamenii devin victime fiindcă au suferit abuzuri în copilărie”.

– Teroristul emoţional este nevoie să fie ajutat fiindcă şi el este o victimă
Teroristul emoţional în serie nu este o victimă, întrucât este adult şi dispune de liberul arbitru referitor la modul cum se comportă. Mulţi terorişti emoţionali deja parazitează în chip de „victime” cabinetele psihiatrilor şi ale psihologilor, unde găsesc o rezervă inepuizabilă de „clienţi” vulnerabili în persoana medicilor sau a personalului medical. Mulţi oameni în domeniul medical au vulnerabilităţi (apărute din îndurarea propriilor lor suferinţe), care le înlesnesc un nivel înalt de empatie necesar pentru a avea grijă de clienţi şi pacienţi; aceste vulnerabilităţi înseamnă însă pe de altă parte că aceşti oameni cad uşor pradă controlului, manipulării şi pedepsirii care sunt metodele preferate de lucru ale teroristului emoţional. Dacă un terorist emoţional infiltrează un grup de terapie, grupul se va diviza, polariza şi distruge în maximum 3 luni.

– Teroristul emoţional are şi el nevoie de ajutor

Un adult este prin definiţie o persoană care este capabilă şi dornică să accepte răspunderea pentru propriile acţiuni şi pentru consecinţele acţiunilor lor asupra altor oameni. Orice adult care este refractar sau incapabil de a accepta această răspundere prezintă un simţ al răspunderii scăzut şi este necesar să fie tratat de un psihiatru. Terorismul emoţional este un mod de comportare, comportamentul este o alegere, ca atare şi terorismul emoţional este o alegere. Teroristul emoţional se bazează pe naivitatea, lipsa de experienţă şi compasiunea oamenilor şi va exploata fără remuşcări dorinţa oamenilor buni de a-l „ajuta” şi de a-l „ierta” – aceşti oameni îngroaşă în mod inconştient rândurile armatei de suporteri, apărători, împăciuitori şi protectori ai teroristului emoţional.


Citiți a treia parte a articolului


Citiţi şi:

Tipologiile liderului armonios (1): Conducătorul sclipitor

Dependenţa afectivă şi ataşamentul (1)

 

yogaesoteric
28 iunie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More