Străvechea ştiinţă de a trăi din inimă

 

„În extraordinarele învăţături ale Vedelor nu există nicio urmă de sectarism. Este un mesaj mereu actual în toate timpurile, climatele şi pentru toate popoarele şi reprezintă calea regală de a atinge Cunoaşterea Supremă.” – Henry David Thoreau

În prezent, yoga a atins dezvoltarea cea mai înfloritoare de la apariţia ei, cu cel puțin 3000 de ani î.H. potrivit descoperirilor arheologice, sintetizând bogata moştenire a Estului cu ştiinţa practică a Vestului, şi combinând spiritualul cu simțul practic într-un mod foarte concret.
Există în prezent mii de articole ştiinţifice verificate care explică eficienţa practicii yoga ca modalitate perfect naturală de a vindeca o varietate de boli precum cancerul, depresia, diabetul şi insuficienţa cardiovasculară, iar aspectele ezoterice ale sistemului yoga au fost transmise fie prin cursuri destinate maselor, fie prin transmisii succesive păstrate cu strictețe în cadrul anumitor ordine ezoterice şi oferite de ghidul spiritual unor aspiranți atent selecţionați. În orice caz, unele dintre aspectele cele mai ezoterice ale practicii yoga sunt revelate doar celor ce sunt consideraţi pregătiţi pentru a le asimila și apoi transmite mai departe.

În epoca actuală, ni se cere să împărtăşim într-un mod atent secretele yoga dincolo de a pune accentul doar pe partea mistică sau pe cea ştiinţifică. O combinare înțeleaptă a celor două aspecte este absolut necesară pentru a realiza o punte între tradiția spirituală ezoterică şi opiniile filtrate ale ştiinţei care deseori sunt părtinitoare în funcţie de compania farmaceutică sau instituţia care finanţează studiul. Cu siguranţă, medicina vestică s-ar alarma dacă ar şti că o practică străveche ar putea înlocui cu succes o industrie de miliarde de dolari – producția de medicamente, operaţii chirurgicale şi chiar tratamente de chimio- şi de radioterapie, însă yoga autentică deține cu adevărat elixirul vieţii, ascuns în scrierile sale, şi aceste secrete sunt destinate să fie împărtăşite întregii lumi.

Unul dintre marile secrete ale practicii yoga, un giuvaer deseori ignorat de neiniţiaţi, este cum să trăieşti viața de la nivelul inimii.

„Există un magnet în inima ta care va atrage prieteni adevăraţi. Acest magnet este lipsa egoismului, a te gândi la alţii în primul rând; când vei învăţa să trăieşti pentru alţii, ei vor trăi pentru tine.” – Paramahansa Yogananda

Inima este primul organ care începe să funcţioneze în timpul dezvoltării intrauterine. Este un alt centru al organismului uman important pentru inteligență, pe lângă creier. Potrivit lui Rollin McCraty, director pentru cercetare la Institutul HeartMath, câmpul electromagnetic al inimii este de aproximativ 5.000 de ori mai puternic decât cel al creierului, interacţionând cu şi pătrunzând fiecare celulă a trupului.

Cartea lui McCraty, „Inima energetică”, explică modul în care inima conduce interacţiunile bioelectromagnetice în şi între oameni. De exemplu, când nu comunicăm conştient cu alţii, sistemele noastre fiziologice interacţionează în diferite moduri subtile şi surprinzătoare. Semnalul electromagnetic produs de inimile noastre este înregistrat de undele cerebrale ale persoanelor din jurul nostru. Inima este de fapt un vehicul important al informaţiei emoţionale şi un mediator cheie al interacţiunilor energetice dintre toate fiinţele. Când energia inimilor noastre este coerentă, trupurile noastre se transformă în bine, ca de altfel şi vieţile noastre.

Cu cât privim mai profund practica yoga ca fiind o modalitate medicală, este necesar să includem și introspecţia în domeniul funcționării inimii, câmpului său electromagnetic, şi modul în care inteligenţa acestui organ ajută la vindecarea mentală, spirituală şi fiziologică.

„Inima este unul dintre cele mai importante organe din trupul uman, deoarece este unul dintre principalele mijloace care ne conectează între noi ca oameni şi cu Universul. Ştiinţa convenţională ne-a învăţat că rolul principal al inimii este acela de a pompa sângele către toate sistemele trupului. Această definiţie a inimii nu este însă foarte precisă. Pe lângă pomparea sângelui, ea are o misterioasă inteligenţă proprie.

Conform neurocardiologilor, 60-65% dintre celulele inimii sunt neuroni, nu celule musculare. Această descoperire i-a ajutat să dezvolte experimente care au dovedit că inima lucrează asemănător creierului şi în anumite aspecte este chiar superioară acestuia. Aceasta ar putea fi raţiunea pentru care inima este primul organ care începe să funcţioneze după momentul concepţiei. După aproximativ 20 de zile de la concepţie, inima începe să funcţioneze, dar creierul nu funcţionează decât după ziua 90. Acest aspect ne arată că de fapt creierul este secundar inimii.” – Pao L. Chang, Staradigm: Un plan pentru creștere spirituală, fericire, succes și bunăstare

Cu toate că nu toţi neuronii sunt celule cerebrale (şi nu toate celulele cerebrale sunt neuroni, unele sunt celule gliale), ei sunt celule specializate ale sistemului nervos care utilizează un potenţial electric la nivelul membranelor celulare, care s-a dezvoltat ca o funcţie specifică de a declanșa depolarizarea, în acest fel fiind trimis un semnal electric de-a lungul axonului care apoi comunică acea „informaţie” unei alte celule.

Neuronii există în tot organismul. Există neuroni în măduva spinării şi în sistemul nervos periferic ca şi la nivelul inimii, însă neuronii singuri nu pot explica fenomenul conștiinței, sau chiar subconştientul (cu siguranţă nici supraconştiinţa), dar inima s-a dovedit că este responsabilă de mult mai mult decât de simpla reglare a funcţiilor de bază ale trupului, aşa cum au sugerat anumiţi oameni de ştiinţă materialişti.

De exemplu, o cercetare efectuată în cadrul Institutului HeartMath a făcut unele descoperiri curioase despre inteligenţa inimii. Mai precis, s-a descoperit că inima primeşte şi răspunde la informaţii provenite prin intuiţie. O decelerare semnificativ mai mare a inimii se petrece înainte de apariția unor stimuli emoţionali viitori comparativ cu stimuli de calm, şi în mod uimitor, inima primeşte o informaţie pre-stimul prin sistemele psihofiziologice, pe care apoi se pare că o procesează în acelaşi mod ca pe un input senzorial convenţional. Ca o observaţie, femeile par să fie mai bune la decodificarea informaţiilor ce ajung la inimă. Descoperirile au condus autorii studiului să ia în considerare teoria principiului holografic al Universului, şi modul în care intuiţia inimii noastre ne permite să ne contopim cu câmpul energetic din jurul nostru.

Inima şi non-localizarea

Principiile străvechi ale sistemului yoga au revelat multe aspecte despre Câmpul Universal, iar ştiinţa secolului 21 (și fizica cuantică) pare că ajunge abia acum la această cunoaștere.

În fizica modernă se ştie că doi fotoni care merg în direcţii opuse cu viteza luminii sunt totuşi interconectaţi, indiferent de cât de departe se află unul de celălalt. Henry Stapp, fizician de la Universitatea Berkeley, California, a afirmat că descoperirea non-localizării este probabil cel mai important aspect pe care ni l-a dezvăluit întreaga ştiinţă până în prezent. Aceasta înseamnă că noi suntem, fără niciun dubiu, conectaţi unul cu celălalt şi cu natura. La aceasta se referă ceea ce este numit non-localizare. Înţelepţii vedici din vremurile străvechi au vorbit despre exact acelaşi concept. Ei ne-au avizat că separarea pe care o percepem este o iluzie.

Unele dintre marile minţi ale vestului au fost influenţate de învăţăturile vedice – Nikola Tesla, Niels Bohr, laureat al premiului Nobel, fizicianul Erwin Schrödinger şi Werner Heisenberg, faimos datorită formulării principiului incertitudinii, ca de altfel şi Fritjof Capra şi alţii, cu toţii credeau în conceptul vedic de Univers conştient, integrat.

Schrödinger a scris: „Această viaţă a dvs. pe care o trăiţi nu este doar o bucată din întrega existenţă, ci într-un anumit sens, întregul; doar că acest întreg nu este atât de constituit încât să poată fi observat dintr-o singură privire.
Aceasta, aşa cum ştim, este ceea ce brahmanii (înţelepţi sau preoţi din tradiţia vedică) exprimă prin acea formulare sacră, mistică care este de fapt atât de simplă şi atât de clară, TAT TVAM ASI, Ace(a)sta eşti Tu. Sau, de asemenea, în cuvinte precum «Eu sunt la est şi la vest, eu sunt sus şi jos, eu sunt această întreagă lume»”.

Aici omul de ştiinţă se referă la versetul 2.2.11 din Mandaka Upanishad, pe care Paramahansa Yogananda îl explică parţial: „Știinţa inferioară este ştiinţa lumii fenomenale. În realitate este ignoranţă, deoarece nu conduce la Cel Mai Înalt Bine. Clarvăzătorul autor al upanişadelor cere aspirantului spiritual să dobândească atât cunoaşterea lumii relative cât şi Cunoaşterea Realităţii Ultime. Când prin urmărirea primeia el eşuează în a obţine adevărata libertate şi imortalitate, el o cultivă pe cea din urmă.”

Majoritatea oamenilor din această lume folosesc „cunoaşterea inferioară”, adică îşi utilizează intelectul în încercarea de a înţelege lumea şi pentru a-şi vindeca trupurile. Acest fapt este evidenţiat de felul în care medicina alopată a divizat trupul în toate părţile componente aparent separate – sistemul cardiovascular, sistemul respirator, sistemul imunitar, sistemul digestiv, sistemul endocrin etc., fără ca măcar să îi pese de trup ca întreg.

Inteligenţa inimii nu vede lucrurile atât de fragmentat. Când devenim centraţi în inimă, inteligenţa subtilă, expansionată a universului ajunge să predomine şi trupul, mintea şi spiritul pot fi vindecate. De fapt, inima trimite mesaje către creier, iar creierul le ascultă și le duce la îndeplinire. Inima poate chiar inhiba sau facilita activitatea electrică a creierului, influenţând astfel modul în care noi percepem lumea – la modul esenţial, depășind dominanţa cognitivă a emisferei cerebrale stângi, analitică, mecanică, ce caracterizează majoritatea oamenilor din societatea modernă.

„Sunt de acord cu faptul că inima este mai mult decât o pompă”, spune dr. Ronald Freudenberger, şeful departamentului de cardiologie de la Lehigh Valley Health Network. „Inima are multe funcţii de care cel mai probabil nu suntem conştienţi. Noi descoperim noi atribute ale inimii. Noi roluri ale inimii.”

Aceste „funcţii” ale inimii pe care medicina şi ştiinţa modernă nu au fost încă în stare să le explice sunt cunoscute de mii de ani în tradiția yoga.
Anandamurti, de exemplu, a spus că posturile yoga (ASANA-ele) este necesar să fie practicate lent şi menţinute pentru o anumită perioadă de timp cu scopul de a influenţa secreţiile glandelor endocrine, în felul acesta fiind influenţată starea noastră psihomentală şi sănătatea în ansamblu. Este binecunoscut faptul că inima şi glanda endocrină asociată, timusul, care este responsabil cu producerea celulelor T în cadrul sistemului imun, are un impact important asupra stării noastre generale de bine. Fără o energizare și dinamizare adecvată prin practica yoga regulată, timusul tinde să se „stingă” pe măsură ce înaintăm în vârstă, în cele din urmă ajungând să fie alcătuit din grăsime şi ţesut fibros, complet incapabile de a produce cantitatea necesară de timozină A, un hormon important care susţine sănătatea sistemului imun.

Dacă privim mai atent inima, timusul şi sistemul imun, putem observa că principala funcţie a acestui sistem particular este aceea de a fi capabil să deceleze diferenţa între „self” şi „non-self”. Când timusul este afectat, atracţia noastră faţă de alimente și energii nesănătoase crește, tindem să ne îmbolnăvim mai des, sistemul imunitar fiind incapabil să se lupte cu viruşii sau bacteriile care nu cooperează la vitalitatea optimă și sănătatea organismului. Amplificarea și armonizarea energiei inimii şi a timusului ne îmbunătăţeşte sănătatea fizică și de asemenea ajută la rezolvarea problemelor emoţionale asociate unei „inimi frânte”.

Mai mult, practicile yoga tip SURYANADI ANULOMA VILOMA PRANAYAMA (respiraţia alternativă solară-lunară) s-a arătat că modifică activitatea autonomă a inimii. Pe lângă un aport crescut de oxigen care este adus în organism prin intermediul plămânilor, şi apoi „arderea” sau oxidarea deşeurilor toxice din sângele venos, în special carbonul, acest proces de purificare este intensificat de o amplificare masivă a expulzării dioxidului de carbon rezidual din plămâni, în timpul expirului lent și conștient realizat. În consecinţă, în sânge rămân foarte puţine produse reziduale. Apare astfel o nevoie mult mai mică și perfect naturală de a respira, ca un rezultat al purificării sângelui prin intermediul plămânilor. Inimii şi plămânilor li se conferă astfel printr-o tehnică yoghină simplă o odihnă profundă. Până când vor fi făcute noi studii pentru investigarea acestui fenomen, mecanismul exact prin care respiraţia alternativă influenţează funcţionarea sistemului nervos autonom rămâne încă necunoscut, deşi s-a speculat că ar fi vorba de un mecanism reflex nervos de la nivelul meatului nazal superior.

Totuşi o cercetare mai amănunţită a adus lumină asupra „creierului inimii”. Există un sistem nervos intrinsec al inimii, complex şi sofisticat, ce este alcătuit din 40.000 de neuroni şi acesta permite inimii să înveţe, să simtă, se perceapă, să îşi reamintească şi chiar să ia decizii funcţionale fără consimţământul deplin al creierului. Aceasta înseamnă că în ciuda obişnuinţei noastre supra-analitice de a ignora impulsurile inimii, acestea nu pot fi în totalitate eclipsate. Se pare că există un mecanism, în mod evident amplificat prin practica yoga şi meditaţie, care sprijină inteligenţa inimii în locul celei a minţii. Acest mecanism poate să ne susțină în perioadele de stres astfel încât să nu mai „supra-gândim” ziua şi să nu ne mai supra-stresăm cu gânduri negre care ne sunt impuse cu forţa de către agenţii/instituţii care nu sunt orientate către mesaje adresate inimii. Putem la propriu să ne pierdem minţile în harababura lumii moderne, dar inimile noastre întotdeauna ne vor conduce înapoi la o stare de pace interioară.

„Ocazional în viaţă există unele momente de împlinire inefabilă care nu pot fi complet explicate prin acele simboluri numite cuvinte. Înţelesurile lor pot fi articulate doar de limbajul inaudibil al inimii.” – Martin Luther King Jr.

Citiți și:

Fizica cuantică ne explică actualmente sensul vieţii

Un exerciţiu simplu pentru obţinerea unei cât mai profunde centrări (echilibrări) interioare

Cât de puternică este intuiţia ta? Ar putea să fie cea mai înaltă formă de inteligenţă

 

yogaesoteric
30 ianuarie 2019


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More